luni, 24 octombrie 2011

Orașelul ardelenesc sub deal, cochet si linistit, încă neatins de șantierele viitoare. „ 1 Mai” când ieșeam cu bunicii in oraș. Ăla mic sunt eu, care număra medaliile celorlati batrani din oras cu care ne intalneam. Întotdeauna bunicu-meu iese primul. Avea 12,13 cred. Invariabil ziua se termina la terasa din cetate din centrul orasului. In mijloc era un disc de asfalt pe care se dansa iar in jur mese scaune. Țiganii „ziceau" din instrumentele lor ultra super lucioase. Să avem pardon. Și ei erau la patru ace. Rași, pieptănați, cu briantină în părul lor negru lucios care contrasta puternic cu camasa impec albă si apretată. Iar eu personajul micut pentru care de fapt se strângea toata lumea acolo-nu-i asa?- printre picioarele de la mese si scaune, cu buzunarele pline de capace de bere, vin si apa minerala, ma trăgeam cat mai aproape de muzicanți. Eram fascinat de "gordună"- zis si contrabas. Asta e. La urma urmei nu vremurile si locatiile au fost speciale. Noi eram speciali.

țiganii ziceau cam așa
http://www.youtube.com/watch?v=9C_u0fJWAGU