duminică, 1 martie 2009

Borat

Zice Borat : Ce arma imi recomandati impotriva evreilor ?
Si americanul cu clop Stetson de cow-boy spune concis; 38`ul e foarte bun! Fara sa clipeasca si fără să-și dea seama ca face o gafă de zile mari. Adica in situatia asta, care-i primitivul? Inapoiatul? Americanul cow-boy -reprezentativ pentru america, sau tiganul dintr-o colonie prăpădită de la marginea unei comune din România. În America n-am fost. Intr-o colonie de țigani am fost. Și nu intr-una.
N-au apă curentă sau canalizare. Drumurile sunt de păamânt batatorit. In unele localitati s-a aruncat așa într-o doară niște piatră de drum. Asa că iarna drumul banuiesc devine o baie de noroi iar vara o baie de praf. Curent electric au. N-am băgat de seama -n-am dat mare importanță- daca legaturile individuale la casă sunt facute de profesioniști sau de ei. Cert e că nu cred să se omoare sa plătească curentul. Nu mai mult adică decat „Electrica” să le scoată facturi. Bănuiesc ca e un fel de troc. Electrica le furnizează un amperaj mic să nu poată consuma foarte mult, iar ei nu taie cablurile si stalpii de pe câmpuri.
În filmele lui Kusturica sau aici in Borat nu-i nimic exagerat din motive dramaturgice . La intrarea in colonie (cu auto evident) te năpădesc din toate partile o ceată de puradei. Majoritatea sunt mici mici, și striga a surpriza, bucurie. Se lipesc de mașină si trebuie volens nolens să oprești. Oricum cauți pe cineva dupa nume si adresa, si n-ai nicio șansă să gasești adresa fara un „contact nemijlocit” cu comunitatea. Ca de altfel în orice alt sat romanesc. Numere la casă în Romania?! Mofturi.
În rest, femei și codane prin curți și în ușile caselor. Așa... Casele sunt din pămant în marea lor majoritate. Adica cărămizi făcute din pămant și amestecate cu paie, balegar, naiba știe. Uscate doar la soare, nearse. Strâmbe ziduri, strâmbe geamlacuri-că geamuri e hazardant să le spui. Nu gasești un unghi drept. Acoperite cu ce vrei. De la stuf, carton asfaltat, până la tablă. Poți remarca pe alocuri și nailon nailon. Pungă de plastic adică. Ca împrejmuiri au folosit ce au găsit. Pari de lemn si tablă îmbinate amator cu sârmă. Începi să întrebi în stanga și-n dreapta de nume. Din experiență știi ca pe toti îi cheamă cam la fel. Autoritățilii in acțiunile lor de luare în evidență vin cu o masă în mijlocul uliței și-i botează ad-hoc fără prea mare fantezie.
Încet se adună populația matură. Într-un final găsesc bătrâna în cauză. Nu iese in uliță, imi strigă doar din ușa casei pe ungurește ca fisu-i la pușcărie după care face stânga împrejur si intră în casa. Da, dar fi-su are prieteni cu care a crescut și s-a format ca adult aici pe uliță. Care uite îs acasa, și ies abia acum atât la iveală, cât și la drumul mare -ca să zic așa. Poartă centuri late și catarame grele din fier, la maieuri albe. Părul e pieptănat atent-de fapt cu asta și-au ocupat ziua până acum- pe spate. Au mustăți și tatuaje. Ochi negri și dinți de tablă.
Nu-s deloc prietenoși, sunt suspicioși, iar cand aud un tip evident băut, care începe să se agite de după gard îmi zic că io mi-am terminat de fapt treburile și în cazul în care nu aștept tramvaiul e cazu` s-o roiesc.
 Zic, Ioane n-ai foarte mult pană la mașină, io zic să ne carăm. Domnii poate au treaba și eu îi retin.
Nu știu de ce am scris asta. Practic știu foarte bine că dacă schimbam personajele și duceam povestirea* într-o altă comunitate de genul ăsta, un sat uitat de manualul de geografie sau o mahala din cel mai mare oraș al țării, eram primit si privit cu aceeași ochi neîncrezatori și cu aceleași apucături mai mult sau mai puțin violente.
Ignoranța și pauperitatea nasc același mod de conviețuire peste tot. In Bronx sau Texas ca și intr-un sat din Senegal sau mahala din Romania.
* nu inseamna totusi ca am "băsmuit".

Primarul

Satul e pierdut intre dealuri.
De la drumul principal mergi mult mult pe un drum semipietruit si prafos. Urci, cobori.
Esti sătul și "excursia" stă să-ți iasă. Și ajungi in sat.
Sat tipic de deal, cu case care nu urmeaza foarte bine o linie continua. Nealiniate. Au porti care din lemn care din tabla furata de pe santierele patriei, iar din spatele casei pornesc gradini imense care coboara in panta, sau dimpotriva urcă una. Garduri nu se prea vad. Intri pe poarta in curtea gospodariei de obicei pe podetul care trece un sant colector. la fel și podetul: care din lemn care din beton sau tablă. N-au o lațime comună. Care dupa posibiltati. Iar santul e sant doar in unele locuri. Ar trebui intretinut. Curatat. In multe locuri se pierde practic. Devine doar o adancitura inverzita, lina, a terenului.
 -Ilie f*t-ul in gat pe ma-sa. Ca cică cand plouă două zile la rand, îi iese apa în curte de la vecin daca face șanțu`.
 -Pai bine și primăria ?! întreb eu
 -Are nu știu câte amenzi. Da` fecioru-su îi polițist la oras.
Casa ca atare e mititică. Nu cred sa aiba mai mult de 4 incaperi. Dar jur imprejurul curtii sunt alte construcții. Bucătaria de vara, un șopron mare care nu știi foarte bine la ce foloseste si un grajd. Gol evident, pentru ca cine are bani sa intretină o vaca, iar cal nu ne trebe. De fapt viața unei familii se desfasoara mai mult in bucătarioara asta de vara. Unele au pat inauntru si televizor. E mica si se incalzeste repede dosr de la aragazul cu butelie. Casa stă goală, întunecoasț și cu folii de nailon peste covoare să nu se strice. Ei cand intra in casa se descalta inca de la treptele de beton care duc in "casa mare".-practic inutil, pentru ca intreaga curte si vorbim de-o suprafata considerabila e betonata. Nu urcăm in casa. Pe o alta portita trecem in grădina din spate.
Ce va ziceam ? Imensa si umbroasa. Straturile cu zarzavaturi or fi in alta parte. Aici pomi, umbra si verdeata multa. Sub un corcoduș imens o masa lunga într-o rănâ si bănci de-o parte si de alta. Ne așezăm si femeia aduce de baut. Bere si suc la flacon, pe o tavita de plastic ciobită, pe care e pusă o dantelă. Cică a pus si căte ceva (carne probabil) la prăjit.
 Ambientul e de vis. Daca stai jos vezi pana departe printre copaci. Totul e verde. Panta se termina la un moment dat, iar pe celalalt deal se vede o căpita de fân la care lucreaza o femeie. Are camasa alba alba si poale(fusta) largi negre. Pe cap o palarie uriasa rotunda de paie.
-Hă?! zic...
El spune ceva si nu-l auzeam. Că nu mergem noi sa-i vad porcii pana se termina una alta ?
Ma sincer n-am prea chef sa ma ridic de-aici. Basca ca o sa-mi arati niste porci porci, la care eu va trebui sa cad pe spate extaziat cand o sa-mi spui ca n-au decat juma de an. Vaaai asa de mari ?! Le dadeam pe putin 15 ani. Că concluzia finală să fie esti gospodar batrane. Le dai bine de mancare.
Da numa in gand. De spus spun.-Merem.
A fost pădurar o viata intreagă. A candidat la primarie o data si anul asta o mai face odata. Atunci a pierdut cu doua voturi. E asa de destept si de "uns cu toate alifiile" ca stie -a c a l c u l a t pe hartie, si cine "nominal"nu l-a votat. Nevasta-sa sta in picioare in spatele lui cu mainile impreunate toata o incantare.
-Pai am doctori si medici la partid la care 30 de ani le-am dus vanat.
-Pai uite-si-mi da un nume de ministru, la asta io i-am facut facultatea. Venea ta-su` la mine ca merge la fi-su la bucuresti. Pai cine avea palinca mai buna ca mine in comuna ?!
Palincasu` as zice io. Dar si ala avea nevoie de lemne la cazan. Care lemn, vorba aia cine are cel mai mult in sat ? Si chiar asa. ”Nu v-ati prea omorat cu agricultura. In afara de pomi nu prea puneti nimic pe-aici. Stiti ca palinca trecea cel mai bine”.
Dar iar numa` in gand.
Imi arata pliantele electorale.
-Am pus, i-a fi atent pe spate, ha ha ha campionatul european. Ai grupele, semifinalele si optimile. Pai așa toata lumea se uita la ele.
-Da zic da` se uita pe spate. Tre`a sa puneti sigla partidului si pe spate -exista pericolul sa creadă lumea ca psd+pc a organizat campionatul, da` cui prodest.
-Nu, zice e bine asa, ca le inghesuiam si astia de la noi sunt oameni batrani; la toti le trebuie ochelari. Ori la crasma nu-si iau ochelarii cu ei.
Nu iau si eu cu mine niste pliante ?
"Ce naiba sa fac cu ele ?"
-Ba iau trei zic, ca am microbisti in familie.
-Pai uite, il stii pe si-mi da numele unui patron de la oras.
-Il stiu zic
-Pai e prieten cu mine. M-a ajutat foarte mult in campania electorala. Il cunosc si pe ta-su`. A zis ca-mi da jeep la primarie daca ma aleg primar. Si nu-i trebe nimic. Vreau sa fac aici un cartier de vile. Pai nu-i departe de oras. Si-a facut si el o casa aici. Pai stii cat e metru patrat de pamant aici ?
Zic un pret. Exploldeaza.
-Cum d-le ?! E la fel de scump ca la Baneasa.
Si-mi da el pretul. Cam de 50 de ori evaluat.
-Nu trebuie numai sa te bati. A făcut el proiectu`. Pe 40 de hectare.
Bine, zic da` voi n-aveti 40 de hectare aici in total.
-Pai nu, e incolo spre padure.
-Cum padure ?! Aia e a ocolului silvic.
-Si ce ? Pai iti spun eu. Padurea in 20 de ani se r e g e n e r e a z a.
Ce-mi place. Il spune rar aproape pe litere. De parca vrea sa si-l intipareasca in minte pe data viitoare. Cunosc genul de mult.
-Pai cu prostii astia din sat am avut discutii si cand cu antena. Uite aia de pe deal. Daca te apleci o vezi.
Ma aplec si vad printre pomi pe primul deal o antena imensa de telefonie mobila cu 5-6 parabolice pe ea.
-Nană Maria ca ei nu-i trebuie fiare de-asupra gradinii. Ca a vazut la televizor, ca o doare capu` din cauza antenelor. Taci, ca și așa esti turcă i-am zis. Si asa nu pricepi nimica cand vorbeste omul cu tine. Poate iti vine mintea la cap.
-Si poate si auzu`, ca e cam surda batrana, chicoteste nevasta-sa din spate.
-Acuma intre noi fiind vorba reia el, de-atunci nu se prea fac cartofii in sat, da` cu banii de la antena am facut apa in sat.
"Apa in sat " ati facut-o cu banii europenilor, iar firma banuiesc ca a fost a protejatului tau . Cum o sa faceti si drumul pana in sat pentru cartierul vostru utopic. Ati vandut gogosi in sat. ..da` numai in gand fireste.
Ce ma frapeaza este ca daca ma uit in stânga si-n dreapta peste acareturile lui... modest. Sa faca parte din oamenii practic dezinteresati material,dar atat de interesati de propia imagine, valoare ?
Sau inca n-a dat de banii bani ?

De pe lac

E de doua ore pe lac. Pe pontonul numarul 3. E singur, liniste, pestii aproape ca n-au loc in lac , se joaca in stanga si dreapta lui. Are 5 undite in apa. Degeaba; n-a prins nimic.
Da` e relaxant. Fumatul evident. E la al doilea pachet. Sumedenie de chistoace plutesc in jurul lui. Macar sa-i imbolnaveasca de plamani -branhii, sa dea dracu`n ei.
Apare un el si o ea. Se pun pe banca pe pontonu` 2.
Normaaal. N-au avut alt loc in patru hectare -aiurea, sunt la pe putin 100 de metri de el.
El are si un tricou portocaliu. Ca un felinar. Semafor. S-or duce naibii la fund pestii -aiurea, pestii`si vad in continuare de joaca. Gangurim ne giugiulim, ce sa mai... Auleo. A inceput ea sa rada. Ce naiba-i face de rade asa ? Risca o privire. Nu, nu o gadila asa cum se astepta. Da` de ce rad asa atunci ? -nu stie ca cei doi rad practic de el.
Fac poze. S-au pus pe facut poze. Opreste blitzu` fraiere ca-i ziua. Doamne. Parca-i aeroportu` kennedy lacul asta acum. Ii vine sa-i intrebe daca sa nu dea telefon dupa fanfara diviziei. Poate au nevoie de umpic de muzica.
Dar astea sunt zbuciumarile lui. Ea si el sunt doar fericiti.

De la sat.

Au mâinile ca niște crengi. Uscate noduroase si pământii. Și le țin in poală impreunate. Stau pe bancă la umbră și sunt trei ; una mai bătrână ca alta. Cea mai bătrână e și umpic dusă cred. Adică e așa de bătrână și pierduta, incât cred ca-i era indiferent cine era pe catafalc. Ea sau moarta.
E imbracată numai ea știe cu ce. Banuiesc că cu ce-a găsit de la pat la usă cand a ieșit. Un fel de haine groase că poate-i frig și mai apoi spre ușă, haine mai lejere că „parcă se vede soare afară pe geam.”
Celelalte doo sunt mai ipene. Corect îmbracate, cu fuste largi si îinfoiate. Negre evident. Cu pachețelul de servețele de hârtie regulamentar. Pentru bocit. Aia bătrână bătrână, are o cârpă incertă în mână.
își fac cruce acolo pe bancă. Șezând. Cea bătrână e evident că ascultă și e atentă la slujbă. Ea dă din cap din când în când a aprobare la ce spune popa, si văd clar cum iși mișcă buzele a rugăciune în același timp cu popa. Și le știe pe toate. Și rugăciunile și cântările. E atăt de știrbăăă... că zici că-i un nou născut. Celelalte două bârfesc. Din când în când mai cască. Nu că ar uita să-și facă cruce la momentul oportun. Nuuu...
Mie... nu-mi prea iese. O mai fac pe stanga, o mai fac pe dreapta. Da` ele -numai ele ma pot vedea, nu ma baga in seama. Ma uitam la ele si incercam sa mi le imaginez tinere. Practic faceam uz de toata imaginatia mea, nu de alta da` acolo vorbeam de minim o juma` de secol. Si aia cu bataie in minus.
...........................................................................
Stau tot pe banca, si tot la umbra. Sunt la joc. Danțul de duminica. Tot cu mainile in poala. Da` s vesele, tinere si frumoase. Cu parul lung lung, impletit in doua cozi zdravene, cu funde rosii sau verzi la capat. Au fuste largi cloche, bufante. Pana`n genunchi. Cam unguresti. Dupa moda ungureasca sunt practic si pantofii. Un fel de hibrid intre pantof si sanda . Cu toc jos. Da` toc.
In mod normal, fetele ar trebui sa miroasa umpic a motorină. Sambata seara se spala pe cap cu o solutie de apa si petrol. Ca sa straluceasca parul. Practic tin paduchii departe. Tot cu petrol dezinfecteaza toata gospodaria. Podele, lemnarie. Nu termină, nu au voie la dans.
Ele cum miros efectiv nu stiu. Nu ma apropiu-practic nici nu am ce cauta in peisaj. Jocul e facut de mult. Fiecare dintre ele au cate-un draguț in sat. Se stie foarte bine cand , si la ce moment, ăsta se va apropia de ele sa la cheme la joc. Da` in continuare nu aud nici ce vorbesc.