vineri, 21 septembrie 2012

Aniversare.

Și intrăm în crâșmă. Io cu socru-meu. El mă chemase. E ziua lui și cică dă o bere. Eu beau fără alcool zic. El moșmondește ceva acolo cu barmana și văd că se uită la mine întrebător.
-Ai 5 lei ?
Barmanița n-avea să schimbe o hârtie de 50. Am, dau. Mai pune el un leu și „achităm” consumația. El bea un țap. Ne punem la o masă. Baru curățel. Pereții acoperiți cu lambriuri de plastic mișto, și multe oglinzi. Crează spațiu. Oglinzile. Mai ales că „n-avem” geamuri. Iar lambriurile de plastic sunt igienice. Dai nicotina și praful jos cu furtunul de apă și mătura. În două perțuri. Perț, din maghiară, înseamnă minut.
În crâșmă 5 aparate „păcănele”. Sunt ocupate toate. O femeie și de patru puști. Socru-meu se foiește. Știu că-i amator (bine, cred că a trecut demult la profesioniști). E cu ochii doar acolo. La un moment dat un puști strigă:
-AAA !!! Băga....Cinci pere!! Toată lumea adică restu patru plus barmana și socru-meu sar în picioare să vadă isprava ăluia. Nu, nu le-a prins. Era doar. Socru-meu se reașează lângă mine și înceracă să-mi explice ce se întâmpla dacă ăla prindea 5 pere. Sau lămâi. Neinteresant. Mă plictisesc. Mai bem. Adică eu. El învârte paharul ăla între mâini. Cică să se încălzească. Pe dracu. Îl frige la mână să se bage la un aparat. La un moment dat gagica (are la patruj practic și e în șlapi) se ridică și iese din crâșmă.
 Mă așteptam ca socru-meu să țâșnească pe scaunul liber. Nț.
-Ce faci, nu te bagi? 
-No. E ocupat. 
-Păi plecă fata.
-Vine înapoi, s-a dus să vadă de ciorbă.
-Adică își pune oala la fiert și după aia vine încoace?  
-Da. Bărbatu-său e mulțumit. Cică ciorba e mai bună și ea nu mai pierde vremea în crâșme.
Interzis, tac. Un alt puști iese. Socru-meu nu face nicio mișcare. Barmanița iese de la bar și se pune nonșalant pe scaunul proaspăt eliberat.
-Mamă-sa?
-Nu, mătușe știe tot socru-meu.
Într-un final un puști ,vreo16 ani, își stinge țigara își ia bluza de nailon a treningului de pe spătarul scaunului, și  se îndreaptă spre bar. E falit. Un altul își abandonează aparatul și se pune la aparatul juniorului. E momentul lui socru-meu.
-Ai să-mi schimbi 50?
Am, schimb. Bagă 10 lei în măgăoaie. Mă uit la el. Oare știe ce butonează acolo, mă întreb. Un „Băga-mi-aș bine că scoate altu cu 10 lei !!!”  din partea puștiului care-și schimbase aparatul, îmi rezolvă dilema. Socru-meu nu pierde vremea, se ridică și-i șoptește parcă barmaniței „50 lei”. Aia se execută imediat.
-Ai văzut ce repede? îmi spune ghiduș.
-Ăhă, felicitări și la mulți ani ! Să mă chemi și anu viitor zic. 
Sau doar am gândit ?!