duminică, 24 iunie 2012

Andreea Bălan- Like a bunny


Era azi pe locul 7-8 într-un top „cele mai sexi videoclipuri” pe Hit Music Channel. 7-8 din 100 vreau să zic. Fata asta n-a fost frumoasă și nici nu va fi vreodată. De fapt  atrăgătoare. Iar acum cu sânii ăștia enormi disproporționați pe trupu-i plăpând, firav .... În goana după pită-pentru că în breasla lor imaginea e totul, toate și-au făcut implanturi mamare. Liposucții și rinoplastii. Evident care după cum le-a dus capul. Nu lecții de canto. De ce lecții de canto? În piesa asta de exemplu, Andreea nici nu știe să pronunțe cinci cuvinte(că n-are mai mult) în engleză. Cât despre melodie mie îmi aduce a învârtită de pe Someș. Kitschul  kitschului. 

joi, 21 iunie 2012

Sic transit gloria mundi Năstase!

 „Sîc că l-a trăsnit Dumnezeu pe Grigore la munte!” Așa traduceau expresia latină prin anii 50-60 tipi fini (genul cocalar de astăzi) cu unghia de la degetul mic lăsată mare, netăiată. Ei erau atunci cei care dădeau tonul modei, cei care stabileau reperele fițelor zilei. Cam în același timp a apărut și pieptenele verde sau roșu în pantaloni la buzunarul din spate, sau mai discret în buzunarul de la piept al cămășii albe. Azi, sunt în treninguri scumpe, cu cărare pe mijloc stil Duran-Duran, tunși zero, cu cămașa descheiată la gât de sub care se vede discret lănțogu de j-de grame de aur. 
Protipendada însă, atunci cu costume de tergal prost croite și niciodată călcate (nevestele lor erau țărănci marea majoritate, care nu știau ce-i un fier de călcat) nu traduceau expresia. Nu pentru că nu erau convinși că traducerea exactă e asta, ci pentru că nu aveau voie să pronunțe cuvântul Dumnezeu. După anii 60, moda protipendadei se accesorizează. Apare vesta de lână împletită pe sub veston vata în urechi și dinții de aur, iar după 80 apare și vestita sepcuță a la Ceaușescu .
Azi, sunt în costume scumpe impecabile, pieptănați cu cărare pe mijloc stil Pițurcă, fără perciuni și se pare -ultimul răcnet, fular.   

marți, 19 iunie 2012

Ești plicti ? Nu, sunt obo.

Reclamă mișto la... Samsung. De fapt „sceneta” e reușită. Am pus puncte puncte, pentru că reclama se putea plia pe orice produs. De la telefonie mobilă la ochelari sau detergent. Sau de ce nu, la vreun liceu sau universitate românească. Cu toată sărăcia vocabularului adolescentin contemporan, unde culmea superlativului în limba română este „super”, tinerii ăștia doi sunt simpatici. Mai ales ea. Candidă și fermecător de năucă, recunoaște franc că nu, nu-i obo(sită) ci doar e plicti(sită) de compania lui. Ceea ce în canoanele moderne nu-i o cine știe ce dramă. Și oricum, brb și-i spune(?!) mai multe după aia.
    

marți, 12 iunie 2012

Revoluția bunului simț a învins!

Azi noapte, am venit la 4 de la lucru. Ajung acasă și parchez.
-pe strada noastră se fac lucrări ample așa că fiecare parchează pe unde apucă.
Deci parchez într-o groapă.  Cu roțile din față. Așa că azi de dimineață n-am putut ieși. Iau tramvaiul. Mă întorc acasă pe la 4 (după masă)  și-mi deschid mașina să las geanta. Mă duc la echipa de muncitori care-și strângeau sculele în baracă, pentru că uite s-a făcut aproape 4 și programul lor e pân la 5.
Mă bag între ei și zic:
-Pe unde avem o lopată 2 minute ? Că uite, am intrat cu mașina într-o groapă și vreau să arunc niște pietriș. 
Îmi indică unul o lopată -mișto lucioasă, nu ca pe vremea lui ceaușescu-alea erau ruginite că nici dracu nu lucra cu ele.
 La fel ca și lui Boc, nu-mi este frică de lopată și mă duc să arunc o lopată de pietriș la roata din stânga și așijderea la cea din dreapta. Pun lopata la o parte și fac o încercare. Sula. Nada.
Mă dau jos, și atunci: dintr-un Audi un tânăr gen păr creastă, tricou și pantaloni scurți mulați  se oprește și mă întreabă dacă mă poate ajuta cu ceva; n-apuc să-i mulțumesc, că grupocul de muncitori de la care am cerut lopata se îndrepta spre mine să se opintească în mașina  mea. Atenție, fără să le-o cer. Așa că ce să mai. Trăiască guvernul nou ales!
- pentru cititorii din străinătate: noi am avut alegeri locale alaltăieri. Și da, au câștigat tot ăia din cauza cărora ați emigrat acum 15-20 de ani.
Sigur că n-are legătură una cu alta da m-am gândit să scriu și eu în nota lui George Stanca.
-un tip care scrie în Click.