miercuri, 30 aprilie 2014

Vis.

 S-au năpustit către mine amândoi deodată. Știam că trebuie (și se vor lăsa) doborâți.
Eram toți actori pe o scenă înaltă, la un târg sau bâlci în fața unei audiențe destul de numeroase, cu sacoșe în mână sau lingând înghețată pe băț. Ideea e că eu eram personajul principal. Tipul care nu vorbea, enigmatic, maestru în arte marțiale, și la care ajungeau bandiții în final. Ajutoarele mele (două în total) înarmate cu arme sofisticate, ascuțite și lucitoare s-au descurcat admirabil. Mai ales că și replicile lor tăioase erau veridice fiind chineji. Dar tot au căzut. Așa că întreaga audiență acum cu sufletul la gură, mă umărea cu speranță. Deci tipii se apropie de mine, iar eu constatam cu groază că erau sensibil mai înalți decât mine. Ori mișcările cu picioarele, le-am exersat doar pe bunica, în balansoar. Cine își poate ridica piciorul la 2 metri? Așa că am pornit să îmi învârt mâinile creând o diversiune cu mânecile largi, mascând faptul că nu-mi ridic piciorul mai mult de un spătar de fotoliu. Tipii isteți, pricep pe loc faza și se aruncă pe spate „loviți”. Coregrafia însă le cerea să se ridice și să mă atace din nou. Urma momentul culminant, în care eu scoteam teribila armă pe care spectatorii o așteptau, o intuiau.
  Constatam deci cu groază că raționamentul meu inițial a dat chix. Nici chimonoul meu verde (ca „să-mi scoață ochii în evidență”-o idee de-a unei mătușe) nici coada mea blondă (neveridică de acord, dar mi-am tras ochii spre urechi cu scotch în compensație!) bașca talentul meu dramatic fără cusur, nu le va abate atenți de la arma mea pe care o ghiceau ascunsă în largul chimonou și care acum reprezenta esența piesei.
...Nu știu ce mi-a venit să-mi confecționez arma dintr-o andrea înfiptă într-un pix Flaro. Roz. Am zis că minimalist așa, chestia obținută va căpăta o dimensiune mistică, marțială. Așa că spontan fiind, am improvizat; mi-am dezvălurit andreaua cu un gest dramatic și am răcnit: Hojomanamânăăă hoi!
Efectul a fost imediat. Am izbucnit în râs și așa râzând m-am trezit.
Nu știu de ceilalți, i-am lăsat acolo :).