duminică, 1 martie 2009

Borat

Zice Borat : Ce arma imi recomandati impotriva evreilor ?
Si americanul cu clop Stetson de cow-boy spune concis; 38`ul e foarte bun! Fara sa clipeasca si fără să-și dea seama ca face o gafă de zile mari. Adica in situatia asta, care-i primitivul? Inapoiatul? Americanul cow-boy -reprezentativ pentru america, sau tiganul dintr-o colonie prăpădită de la marginea unei comune din România. În America n-am fost. Intr-o colonie de țigani am fost. Și nu intr-una.
N-au apă curentă sau canalizare. Drumurile sunt de păamânt batatorit. In unele localitati s-a aruncat așa într-o doară niște piatră de drum. Asa că iarna drumul banuiesc devine o baie de noroi iar vara o baie de praf. Curent electric au. N-am băgat de seama -n-am dat mare importanță- daca legaturile individuale la casă sunt facute de profesioniști sau de ei. Cert e că nu cred să se omoare sa plătească curentul. Nu mai mult adică decat „Electrica” să le scoată facturi. Bănuiesc ca e un fel de troc. Electrica le furnizează un amperaj mic să nu poată consuma foarte mult, iar ei nu taie cablurile si stalpii de pe câmpuri.
În filmele lui Kusturica sau aici in Borat nu-i nimic exagerat din motive dramaturgice . La intrarea in colonie (cu auto evident) te năpădesc din toate partile o ceată de puradei. Majoritatea sunt mici mici, și striga a surpriza, bucurie. Se lipesc de mașină si trebuie volens nolens să oprești. Oricum cauți pe cineva dupa nume si adresa, si n-ai nicio șansă să gasești adresa fara un „contact nemijlocit” cu comunitatea. Ca de altfel în orice alt sat romanesc. Numere la casă în Romania?! Mofturi.
În rest, femei și codane prin curți și în ușile caselor. Așa... Casele sunt din pămant în marea lor majoritate. Adica cărămizi făcute din pămant și amestecate cu paie, balegar, naiba știe. Uscate doar la soare, nearse. Strâmbe ziduri, strâmbe geamlacuri-că geamuri e hazardant să le spui. Nu gasești un unghi drept. Acoperite cu ce vrei. De la stuf, carton asfaltat, până la tablă. Poți remarca pe alocuri și nailon nailon. Pungă de plastic adică. Ca împrejmuiri au folosit ce au găsit. Pari de lemn si tablă îmbinate amator cu sârmă. Începi să întrebi în stanga și-n dreapta de nume. Din experiență știi ca pe toti îi cheamă cam la fel. Autoritățilii in acțiunile lor de luare în evidență vin cu o masă în mijlocul uliței și-i botează ad-hoc fără prea mare fantezie.
Încet se adună populația matură. Într-un final găsesc bătrâna în cauză. Nu iese in uliță, imi strigă doar din ușa casei pe ungurește ca fisu-i la pușcărie după care face stânga împrejur si intră în casa. Da, dar fi-su are prieteni cu care a crescut și s-a format ca adult aici pe uliță. Care uite îs acasa, și ies abia acum atât la iveală, cât și la drumul mare -ca să zic așa. Poartă centuri late și catarame grele din fier, la maieuri albe. Părul e pieptănat atent-de fapt cu asta și-au ocupat ziua până acum- pe spate. Au mustăți și tatuaje. Ochi negri și dinți de tablă.
Nu-s deloc prietenoși, sunt suspicioși, iar cand aud un tip evident băut, care începe să se agite de după gard îmi zic că io mi-am terminat de fapt treburile și în cazul în care nu aștept tramvaiul e cazu` s-o roiesc.
 Zic, Ioane n-ai foarte mult pană la mașină, io zic să ne carăm. Domnii poate au treaba și eu îi retin.
Nu știu de ce am scris asta. Practic știu foarte bine că dacă schimbam personajele și duceam povestirea* într-o altă comunitate de genul ăsta, un sat uitat de manualul de geografie sau o mahala din cel mai mare oraș al țării, eram primit si privit cu aceeași ochi neîncrezatori și cu aceleași apucături mai mult sau mai puțin violente.
Ignoranța și pauperitatea nasc același mod de conviețuire peste tot. In Bronx sau Texas ca și intr-un sat din Senegal sau mahala din Romania.
* nu inseamna totusi ca am "băsmuit".