joi, 31 iulie 2014

Ieri.

Aseară la radio*, tot la Radioa Actualități, era o emisiune despre vegetarianism, filosofii orientale, ezoterism și alte chestii din astea foarte spirituale. Moderatorii, doi; un el și o ea plus un invitat care era pasămite specialist în cam toate domeniile de mai sus. Din Iași evident și de felul lui, profesor universitar. Discuția între cei trei, plus telefoane în direct... insipidă, subțire, la nivel de revistă glossy. Totuși telefonul de la final a meritat tot chinul celor 25-30 minute de discuții fade și total neinteresante pt. o minte sănătoasă.
Sună un tip care cu o voce moale, pierită, se prezintă și ne spune că tocmai a călcat o căprioară cu mașina: i-a apărut brusc în față, n-a mai putut evita... o oroare... și dacă îl aude cineva care mănâncă carne...că el nu servește fiind vegetarian evident, și să meargă cineva deci, să o ia de-acolo dacă o vrea pentru consum propriu. Jur! Am crezut că-i un telefon la hohă, că tipii din studio se vor prinde și-i vor da praf. Aiurea. Încep să-i promită tot concursul, că iată, deși la ultimul telefon,  „radioascultătorii noștri” sunt siguri susțin ei, vor sări în ajutorul tânărului devastat. Tânărul distrus mulțumește, se bucură că a sunat la momentul oportun, la o emisiune „atât de specială” și mai vrea dacă se poate, să îl asigure dom profesor, că biata căprioară nu-i poartă ranchiună și că el de fapt nu are motive să se simtă cu conștința încărcată. Ceea ce profesorul și face. Îi dă asigurări că bietul animal nu-l învinovățește, (l-a și iertat deja-„poate ai observat în ochii ei atunci, în fracțiunea aia de secundă”) și să stea liniștit că sufletul căprioarei e deja liber și se zbenghuie fericit.

* http://john-taine.blogspot.ro/2014/06/radio.html