Lume fină nu ca la orice spectacol de teatru. Aici nu prea vezi tineret. Babete in blanuri si coafuri care aduc a anii 60. Gen Mina. Si care put a mentosane si vax de parchet.
Vorbim de opera desigur partea cea mai evoluata si luxoasa a artei dramatice. Iar in cazul asta particular vorbim de Barbieru din Sevilla de Rossini.
Incepe introul orchestei, misto, corect interpretat si fara incidente notabile. Cortina se ridica si ne lasa sa vedem o piateta de secol 18. Ici si colo cate un felinar de Jysk, 85 lei buc daca iei mai mult de 3. Figaro apare si incepe oarece foiala in public. Este recunoscut si toata lumea butoneaza telefoanele la " galerie" din memoria telefonului. Da, e el. Care de la un botez, care de la o nunta, astfel incat lumea il aplauda cu caldura. E baiat misto cica. Isi termina aria, da aia cu Figaro in sus, Figaro in jos, de fapt partea publiculuu cu adevarat batrana, care are nevoie de asistenta profesionista deja cucaie frumos, ei venind de fapt doar pr aria respectiva.
Apare contele Almaviva si se aud bufnituri in ras din sala. Imi ridic ochii din telefon si constat si eu ca Almaviva seamana cu Benny Hill. Bine, e un pic mai scund. Astfel incat cand apare Rosina observam ca tipu ii ajunge foarte convenabil si nimic mai mult, pana la piept.
Rosina nu ramane nici ea indiferenta publicului. Prima data publicul se apleaca spre ea incercand sa-i ghiceasca varsta. De fapt incep pariuri discrete, e sarita de 50, n'are ma 50. In al doilea rand cand incepe sa cante. Canta atat de incet ca nu auzim nimic. De altfel dirijoru se ridica umpic stanjenit din fosa si ne intreaba daca facem si actu 2 sau sarim direct la 3 si avem timp si de'o tigara. Nimeni n-are nimic impotriva si se aprind luminile, ocazie cu care aia care pariau pe jumatate + de secol ai Rosinei au castig de cauza.
Cer de la garderob: doar haina de damă. Tipu imi da haina mea. Nevastă'mea protesteaza, dar o calmez: Un incult dragă. De unde sa stie ca pardesiile barbatesti in culori calde sunt iar la modă? Cu glugă acum.
Dupa un sfertuc de ora intram inapoi si constatam ca pe primul rand langa fosa se stransesera cativa spectatori iar Figaro in mijloc ii intretinuse se pare cu un purpuriu Albano si Romina Power. Baiat bun nu un ciufut!
Asa ca actul 3 incepe in forta. Apare si slujnica care n-are foarte mult de cantat, in schimb rolul e destul de substantial in ce priveste gesturile si mimica. Trage o dusca dintr'o plosca pe care dupa aia o baga in san. Sticla, nestanjenita de nimic se pare, cade pe partea cealalta. Da slujnica nu aude, nu de alta da exact in acelasi moment Rosina reuseste un tipat (sau o nota inalta) amplificat de data aceasta, pt ca regizorul spectacolului, satul sa tot vada spectatorii lungindu'si gatul spre Rosina cand avea o bucata, a adus o girafa cu microfon pe care o manuieste personal.
Pe randurile din fata pornesc alarmele monitoarelor cardiace!
Mai trece o vreme, trece si aria calomniei care e recunoscuta vag de doua persoane de pe randul meu si aplauda. Pe rându din spatele nostru aud:
-S'a terminat?
-Nu incă, iti spun eu cand puiule, culca-te inapoi. Curios ma intorc sa vaz si io puiu.
Roz, cam la 75 de anișori și chel. Tipa se uită la mine și’n cele 12 milisecunde în care ni se intersectează privirile îmi telegrafiază scurt, “Ce dacă îmi vine să vărs când intru la el în cameră?! Să vezi cu ce mașină am venit!” Nu mă pot abține și răspund: “Cu salvarea?”
Împlinit în fordu meu interior mă întorc la spectacol. La timp, pt că acțiunea se precipită și încep să cânte fiecare în legea lui, spre groaza dirijorului care’i arunca priviri reprobatoare regizorului care a râs când el a sugerat ca artiștii să aibă câte’o partitură la ei în caz de nevoie! Mare lucru, o țineau sul în mână. Putea face parte din recuzită, ca nu suntem la Scala din Milano! Câțiva instrumentiști din fosă, de pe rându de lângă scenă s’au ridicat discret și au șters’o, fie că li se terminaseră partitura fie că n’au mai îndurat. Se termină spectacolu, noi ne ridicăm și printre scârțâituri de scaune și răsuflări de ușurare începem să aplaudăm nu cine știe ce, mai mult din simț civic.
Cortina e!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu