Am un clop mișto! E de calitate, îl am de ceva ani și nici nu se vede pe el. Mă simt Indiana Jones de fiecare dată când mi’l pun. De fapt și fredonez tema muzicală din film. Constant am un vis că îl găsesc “înlocuit”. Toată lumea vrea să mi’l fure și mi’l schimbă cu o copie ieftină. De ce? Păi totul a început în Plaka-Atena acum câțiva ani. Ne plimbam seara spre otel și un grup de tineri cheflii, probabil și drogați s’au luat de noi, la mișto. Le’am transmis niște înjurături cu zâmbetu pe buze inițial, da la un moment dat unu a întins mâna spre clop. L’am prins strâns de mână și i’am zis pe ardelenește “Până aici, sulă! Hai caramba!” S’au. A doua fază a fost la un otel în Paris. Coborâsem la micu-dejun. Nevastă’mea și’a uitat ceva sus și evident eu a trebuit să urc. Fetele de la mentenanță tocmai dereticau prin cameră. Și am văzut!!! Oroare, clopu meu lăsat pe fotel era acoperit de perne, pături grele etc! “Tu, Mărie!” zic către negresa cu curu cel mai mare, “Asta’i de pus în cap nu de făcut mâncare!, Bun, n’are pene ca la voi în Congo da tot o chestie de standard social e!” Au pufnit în râs (erau două) ca să’mi arate că m’a înțeles și nu se va mai întâmpla. Bun. A treia fază a fost la un chef de sfârșit de an. În Oradea. La sfàrșit muci fiind m’au dus tinerii și pe mine la o discotecă(?!) cu manele. Live!! Nu muzica, nu tobele, da ceva mi’a zis că nu’i locu meu acolo…Așa că am capitulat și am coborât în stația de taxi. După exact 75 de secunde mi’am dat seama că mi’am uitat clopu acolo. “Întoarce!!” i’am zis la taximetrist. “De ce?” zice taximetristu. “Mi’am uitat clopu!” zic. “Domnu, clopu vi în cap! ” zice.
