tag:blogger.com,1999:blog-12840337216777377502024-02-19T17:42:04.545+02:00tainele lui johnjohn0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.comBlogger63125tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-45988523273742502452023-01-12T19:33:00.001+02:002023-01-12T19:33:12.080+02:00Clopul!<p> Am un clop mișto! E de calitate, îl am de ceva ani și nici nu se vede pe el. Mă simt Indiana Jones de fiecare dată când mi’l pun. De fapt și fredonez tema muzicală din film. Constant am un vis că îl găsesc “înlocuit”. Toată lumea vrea să mi’l fure și mi’l schimbă cu o copie ieftină. De ce? Păi totul a început în Plaka-Atena acum câțiva ani. Ne plimbam seara spre otel și un grup de tineri cheflii, probabil și drogați s’au luat de noi, la mișto. Le’am transmis niște înjurături cu zâmbetu pe buze inițial, da la un moment dat unu a întins mâna spre clop. L’am prins strâns de mână și i’am zis pe ardelenește “Până aici, sulă! Hai caramba!” S’au. A doua fază a fost la un otel în Paris. Coborâsem la micu-dejun. Nevastă’mea și’a uitat ceva sus și evident eu a trebuit să urc. Fetele de la mentenanță tocmai dereticau prin cameră. Și am văzut!!! Oroare, clopu meu lăsat pe fotel era acoperit de perne, pături grele etc! “Tu, Mărie!” zic către negresa cu curu cel mai mare, “Asta’i de pus în cap nu de făcut mâncare!, Bun, n’are pene ca la voi în Congo da tot o chestie de standard social e!” Au pufnit în râs (erau două) ca să’mi arate că m’a înțeles și nu se va mai întâmpla. Bun. A treia fază a fost la un chef de sfârșit de an. În Oradea. La sfàrșit muci fiind m’au dus tinerii și pe mine la o discotecă(?!) cu manele. Live!! Nu muzica, nu tobele, da ceva mi’a zis că nu’i locu meu acolo…Așa că am capitulat și am coborât în stația de taxi. După exact 75 de secunde mi’am dat seama că mi’am uitat clopu acolo. “Întoarce!!” i’am zis la taximetrist. “De ce?” zice taximetristu. “Mi’am uitat clopu!” zic. “Domnu, clopu vi în cap! ” zice. </p>john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-36037264145326086042018-12-04T20:06:00.002+02:002018-12-07T21:11:01.567+02:00Bărbierul din Sevilla.<h3 style="text-align: justify;">
Lume fină, nu ca la orice spectacol de teatru. Aici nu vezi tineret în blugi. În schimb babete în blănuri și coafuri care aduc a anii 60, gen Mina. Și care put a mentosane si vax de parchet. <br style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background-color: transparent; color: #222222; font-family: Arial,Helvetica,sans-serif; font-size-adjust: none; font-stretch: 100%; font-style: normal; font-variant: normal; letter-spacing: normal; line-height: 19.99px; orphans: 2; overflow: visible; text-align: left; text-decoration: none; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;" />Vorbim de operă desigur, partea cea mai cea a artei dramatice. Bărbieru din Sevilla de Rossini și mai pe scurt. </h3>
<h3 style="text-align: justify;">
Se aude introul orchestrei. Mișto, corect interpretat si fără falseturi notabile. Cortina se ridică și ni se dezvăluie o piațetă de secol 18. </h3>
<h3 style="text-align: justify;">
Figaro apare și începe oarece foială în public. Este recunoscut și lumea îl aplaudă cu căldură. E un artist local foarte popular la botezuri și nunți. </h3>
<h3 style="text-align: justify;">
Își termină aria, iar o mică parte a publicului (cu adevărat bătrână, cea care are nevoie de asistență profesionistă) părăsește în scârțâit de cărucioare sala, pe motiv că aria „Figaro în sus, Figaro în jos” o dată terminată nu văd motive temeinice să mai rămână. Apare contele Almaviva și se aud bufneli în râs din sală. Îmi ridic ochii din telefon și constat și eu că Almaviva seamănă cu Benny Hill. Bine, e un pic mai scund. Astfel încât când apare Rosina observăm că tipu îi ajunge foarte convenabil și nimic mai mult, până la piept.</h3>
<h3 style="text-align: justify;">
Rosina nu rămâne nici ea indiferentă publicului. Prima dată publicul se apleacă spre ea încercănd să-i ghicească vârsta. De fapt încep pariuri discrete: „e sarită de 50; n'are mă 50!” În al doilea rând când începe să cânte. Cântă atât de încet că nu auzim nimic. De altfel dirijoru se ițește stânjenit din fosă si ne întreabă dacă facem și actu 2 sau sărim direct la 3 și avem timp si de'o țigară. Nimeni n-are nimic împotrivă și luminile se aprind, ocazie cu care partea care paria pe jumătate de secol + ai Rosinei are câștig de cauză. </h3>
<h3 style="text-align: justify;">
Cer de la garderob: -doar haina de damă, vă rog! Tipu imi dă haina mea. Nevastă'mea protestează, dar o calmez, „Un incult dragă, cum o să știe el că pardesiurile bărbătești în culori calde sunt iar la modă? Cu glugă acum.” </h3>
<h3 style="text-align: justify;">
După un sfertuc de oră intrăm înapoi și constatăm că lângă fosă, pe primul rând, se strânseseră câțiva spectatori iar Figaro in mijloc îi întreținuse se pare cu un purpuriu Albano si Romina Power. Așa că actul 3 începe cu oarece întârziere da ni se promite că se recuperează pe parcurs.</h3>
<h3 style="text-align: justify;">
Scena evocă acum alcovul Rosinei în care Rosina și slujnica ei fac bilanțul celor întâmplate iar slujnica, care n-are foarte multe de cântat, dar e o maestră în mimică și gestică, biberonează ostentativ din când în când dintr'o ploscă pe care la un moment dat o bagă în sân. Sticla, nestânjenită de nimic se pare, cade pe partea cealaltă. Slujnica nu aude, pentru că exact în momentul ăla Rosina reușește o notă înaltă, un fel de țipăt, amplificat însă de data aceasta, pt că regizorul spectacolului sătul să tot vadă spectatorii lungindu-și gâtul spre Rosina, a adus o girafa cu microfon pe care o mânuiește personal. Pe randurile din fata pornesc alarmele monitoarelor cardiace evident! </h3>
<h3 style="text-align: justify;">
Recunosc vag la un moment dat „Aria Calomniei” și mă trezesc bătând din palme binevoitor. „ S-a terminat?” aud o voce în spatele meu. „Nu incă, iți spun eu când puiule, culcă-te inapoi!” Curios mă întorc să văz și io puiu. Destul de roz, pentru cei 75 de anișori. Dama însă se ține bine. Nu-i dai nici 45 deși o bănuiești sub fard de 35. </h3>
<h3 style="text-align: justify;">
Pe scenă urmează acum momentul final, căsătoria celor doi, Almaviva cu Rosina. Almaviva face un pas înapoi și se împiedică de sticla slujnicei de pe jos picând în fund! Dirijorul, spontan, introduce 6 măsuri din genericul de la Benny Hill iar lumea explodează în râs dându-și seama într-un final că Almaviva e băiat bun în fond și nu-i vrea rău lui Figaro așa cum bănuiau. Așa că aplaudă extatic! </h3>
<h3 style="text-align: justify;">
Cortina!</h3>
<div>
<br /></div>
<div>
<br /></div>
john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-80478848573136565252017-11-07T19:50:00.003+02:002018-02-06T13:44:07.999+02:00La circ.<b>Intru şi eu spre sfârșit. Tipa, o bătrânică simpa, beată doar pe jumătate, îmi spune să intru în cort, de ce să stau în frig. Zic, mmbine, hai să. Înăuntru maxim 50 de spectatori evident copii cei mai mulți. Îmi caut fetele în semiobscuritatea chestiei. Le găsesc pe primu rând -de fapt cei mai mulți stăteau în primul rând- o nepoată plictisită, lungită în scaun, cealaltă în discuții cu o prietenă şi nevastă-mea, singura entuziasmată, cu gura pân la urechi şi bătând din palme. În momentu dat se producea un tip care urca 4 trepte pe monociclu. Îndemânatic, reuşeşte din a doua. Sus, stabileşte că nu-i cazu să şi coboare pe monociclu pt că noi ne-am convins deja că omu ştie, şi că ce mare chestie să cobori dacă ştii să urci. Aşa că aruncă monociclu cât colo şi sare de sus de pe trepte, cam 1m, 1m şi 20, cu mâinile larg desfăcute: Hop! Epic. Tipu care prinde moniciclu, fecioru mătuşii de la intrare pesemne- după mustață si aspectu etilic, se împiedică şi cade grămadă cu monociclu peste el. Publicu aplaudă frenetic crezând că momentu face parte din număr.</b><br />
<b> Announceru- într-un frac mişto făcut parcă dintr-o pătură şi care-i vine cam câş, ne spune că urmează, după un lung turneu internațional, Fane şi Pirații din Caraibe. Care sunt două. Un pic golance şi care mătură cu o privire lucrativă şeptelu taurin din sală.</b><br />
<b> Fane, 60 cu plus, în formă excelentă cu o simplă operație de ulcer doar, se întinde pe jos iar cele două fete se urcă pe rând pe stomacul lui. </b><br />
<b>Contrar așteptărilor mele se ridică. Triumfător, îşi întinde brațele şi emite un Hop! ocazie cu care constatăm că dacă ne referim strict la dinți, Fane e corigent spre repetent. Fetele se dispun pe laterale şi se unduiesc lasciv care cum știu.</b><br />
<b> Lumea aplaudă iar Fane modest şi că tot erau acolo din număru trecut, urcă şi el treptele tipului cu monociclu. Reuşeşte, şi de sus îşi aruncă iar pieile de pe brațe -am uitat să spun că era într-un fel de maiou cu găuri și sclipici- Hop!</b><br />
<b> Lumina se estompează şi din umbră apare un tânăr îmbrăcat şi machiat ca Jack Sparrow. Ni se dau şi baloane de săpun din aer. Se aude o bufnitură. E Fane care se împiedică pe întuneric de trepți. Căuta de fapt sticla de spirt a lui Jack. Pentru că Jack e un îmblânzitor de foc! Ia câte un gât de alcool şi-l suflă peste două torțe luminând totul în jur. Feeric. Aplaudă toată lumea. La un moment dat announceru ne spune că atenție, Jack Sparrow va face o flacără până sus spre vârful cortului. Şi întradevăr pune amândouă torțele în fața gurii şi scuipă o flacără până aproape, aproape în tavanul cortului.</b><br />
<b> Mă întorc şi văd că mătuşica uşor alcoolizată şi-a montat mesele pe care vinde chipsuri acadele și vată pe băț. Iau o pungă de cips -cât vă dau, 5 lei, bun. Faceți-mi şi două vată pe băț. Face. Cât vă dau, 5 lei, bun. Între timp seara se termină şi toți cei 15 artişti ai circului fac poza finală şi mulțumesc publicului. Se ridică şi lumea, iar o mamă vine la stand să cumpere o vată pe băț-cât face, 5 lei zice bătrâna. Oh, Doamne!</b><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-AslZ-VWqYb5iFGJtcUHVliXQquGDbSeo3X3ITlA-JKMhNcDFfkvs55YRi7Ab5TmsCGRu5fE5anXar7c0_prvlARdmAGo_Z2-72IXLMGEhafFhlDHe_hD1xK3D9G7Fd1Sc0cYrTzuMjQ/s1600/nepoate+circ+%25281%2529.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" data-original-height="1600" data-original-width="900" height="320" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEj-AslZ-VWqYb5iFGJtcUHVliXQquGDbSeo3X3ITlA-JKMhNcDFfkvs55YRi7Ab5TmsCGRu5fE5anXar7c0_prvlARdmAGo_Z2-72IXLMGEhafFhlDHe_hD1xK3D9G7Fd1Sc0cYrTzuMjQ/s320/nepoate+circ+%25281%2529.jpg" width="180" /></a></div>
<br />john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-71864942396933771232017-06-25T18:45:00.000+03:002017-06-26T21:50:03.012+03:00Povestea bancnotei.<strong>M-am născut într-o marți. Eram legată împreună cu cele 100 de surori ale mele. Ne-au mai lăsat în depozit la „dospit” o zi, iar după aia a venit un camion după noi. Pe rampă, pe palet, am văzut prima dată lumina zilei. Lumina și aerul rece m-a înfiorat. Domnului care manipula paletul îi sună telefonul, și preț de-un minut am putut privi prin nailonul în care eram împachetate cerul, pomii...Mi-a plăcut.</strong><br />
<strong>După care, clac. Ne-a închis în dubă. Eram înfricoșate un pic. Atât?! Asta înseamnă viață? Ieși pe rampă un pic la aer și după aia gata, înapoi la întuneric? În prima zi, în depozit auzisem tot felul de povești. Se povestea de bancnote care n-au ieșit niciodată de-acolo. Ba câteva bătrâne care au prins și reforma monetară, povesteau că surori de-a lor au plecat dimineața din depozit și s-au întors după masa. Le prinsese denominarea pe drum. </strong><br />
<b>Dar nu. Pornim, ne mișcăm<em>.</em> Emoționte și entuziasmate nu scoatem nicio vorbă. Ajungem într-un final la destinație. Oameni în uniformă, înarmați, ne întimpină la ușa. Suntem descărcate și ajungem într-o cameră luminată cu multe fete tinere. Ce frumos miros, și ce degete fine, moi, au. Ne strâng tare unele de altele și ne leagă într-un pachet destul de mare cu sfoară. Suntem destinate unui automat de supermarket. Bun, nu e magazin de parfumuri dar nici piață de carne cum au pățit-o colegele noastre de 5. Se aud zvonuri că ele au cele mai mari șanse să vină înapoi cel mai iute, uzate înainte de termen, pline de grăsime și mirosind a ciolan afumat. </b><br />
<b><br /></b>john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-59860139183552139722017-06-17T11:53:00.000+03:002017-06-17T21:27:09.260+03:00Eu şi Putin.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<b>Se pare că Putin a fost în România înainte de a fi preşedinte o singură dată. Era colonel pe-atunci şi venise într-un program pilot al NATO ca reprezentat al Federației Ruse. Astfel, a ajuns şi la o unitate de pe malul Mării Negre, în vecinătate cu Bulgaria.</b><br />
<b> Am urmărit câteva imagini (alb-negru şi fără sonor) şi la un moment dat îl văd, da, pe Putin mai tânăr cu 20-25 de ani, într-o uniformă de colonel al armatei Ruse. Era într-o sală, pe un scaun, asista cum se verificau la un dispozitiv de ochit aptitudinile soldaților în tragerile cu armamentul din dotare. Urma un soldat echipat încă cu vechea căciulă de iarnă a armatei şi care semăna cu soldații sovietici din reportajele de război, când la un moment dat înmărmurit mă recunosc. Sunt eu, soldat acolo pe malu Mării Negre, e unitatea mea...cum am uitat??</b><br />
<b>Brusc îmi aduc aminte, țin minte "controlul" de la "Divizie" cu zeci de ofițeri de toate culorile şi națiile, şi îl țin minte şi pe ofițerul rus din sala de mese unde se montase dispozitivul de ochire. Era scund, şi mai degrabă amabil, plăcut aşa blonduț, inofensiv. Țin minte că ofițerul care opera "scula" îşi tot agita mâna prin fața cătării şi arma părea că se mişcă odată cu mâna lui. Ăşa că "trăgeam" mai mult la nimereală, abia aşteptam să scap de acolo. Pe un ecran-pe care eu nu-l vedeam, apărea "harta" loviturilor care era destul de bună, doar că la un moment dat apărea şi încheietura lu ăsta "lovită" cu un punct roşu. Putin observă situația şi amuzat îi atrage atenția asistentului. Acesta izbucneşte în râs iar eu întreb -cu destul tupeu- ce găsesc de râs. Şi Putin binevoitor îmi arată cu mâna pe peretele lateral mie, punctul roşu din mijlocul brațului care apare pe ecran. Şi ca să-mi cer scuze într-un fel, îmi împing căciula pe ceafă teribil de "ruşinat". Izbucnesc toți în râs. Tot publicul cu care urmăream pelicula, mai ales că recunoscusem că eu eram.</b><br />
<b>De fapt râdeam singur. În pat.</b><br />
<b>Visasem. Era un vis dar extrem de comic -atunci, acum nu chiar aşa.</b><br />
<h2>
</h2>
<br />
<img alt="Imagini pentru putin uniform" src="http://i.dailymail.co.uk/i/pix/2008/08/11/article-0-023EB4B400000578-639_468x286.jpg" />john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-50372269220764185352015-03-23T15:16:00.000+02:002015-03-23T19:59:52.297+02:00Amintire cu Paula și Beyonce.<br />
<strong>Ploua infernal cânta Paula Selling printre umbrele la Cluj. Și cand colo...chiar asa.</strong><br />
<strong>O ploaie monotonă, imbecilă. Plouă de trei ore în Cluj. Mă da` nu se mai oprește ?!</strong><br />
<strong>Le-a zis cineva clujenilor că nu-i cazu` chiar astazi să ploo în halu` ăsta? Iese Paula. Intră oamenii lu` Beyonce. Măsoară apa. (de pe scenă) Tratative. Vin alții cu prosoape. Ștergem. (adica ei, adica negrii)</strong><br />
<strong>Ies.</strong><br />
<strong>Asteptare, asteptare. 20 de minutele. Parfum. </strong><br />
<strong>Şi aşa suntem fleașcă.</strong><br />
<strong>Și intră. Fără bum bum, lumini, figuri.</strong><br />
<strong>Sclipește. Stralucește. Chiar are o rochie din lame. Argintie.</strong><br />
<strong>Stă dreaptă, ireal de frumoasă în mijlocu` scenei.</strong><br />
<strong>Rușinată, ploaia se retrage.</strong><br />
<strong>Nevastă-mea se semiîntoarce spre mine și discret, cu degetu` de fuckyou (al ei) îmi închide la loc mandibula numită și falcă, prin parțile locului.</strong><br />
<br />
<div class="rep_bar clearfix right" id="rep_post_1120143">
<ul class="ipsList_inline"></ul>
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinnyMSAxQYR-SxV2VfxumXpvtHHyU91D8jRajTjIMzlyYoMcOHxbo4PcbWojrXzekMvyNIKp_gg7zn24WZMphiLr6pCT0euCl5ZRwDX8JbUiWyUp6o710teXLT3nXxVlHbfBT90jqe7Ds/s1600/paula+cluj.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEinnyMSAxQYR-SxV2VfxumXpvtHHyU91D8jRajTjIMzlyYoMcOHxbo4PcbWojrXzekMvyNIKp_gg7zn24WZMphiLr6pCT0euCl5ZRwDX8JbUiWyUp6o710teXLT3nXxVlHbfBT90jqe7Ds/s1600/paula+cluj.jpg" height="239" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihVDIkjbdaixelhJ6-JH9J5mS4ZSWr2N9klxuS6wYGU_GEh7sCvHjLNrf0m9UZE3G4huYVfhAxbcuqS5-HuNAG470ox6kRoEhNQtg3olCrKEtExhYhWTY29dTuuj7nB39BV_os5XOZtCA/s1600/beyonce+1.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEihVDIkjbdaixelhJ6-JH9J5mS4ZSWr2N9klxuS6wYGU_GEh7sCvHjLNrf0m9UZE3G4huYVfhAxbcuqS5-HuNAG470ox6kRoEhNQtg3olCrKEtExhYhWTY29dTuuj7nB39BV_os5XOZtCA/s1600/beyonce+1.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhW1esOwvrH08EAKL1mqNa127-4frMT-WGVO-nDxcyYuQKVwWxVL1bDZOiybFywEepdIbLWRXBYbtPTBmqp28tBwEetBhG8b8zhfc0dk_xKVsWyP7YALk4oID2AS4T0lrlfIIcFnitSDZ8/s1600/beyonce+2.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhW1esOwvrH08EAKL1mqNa127-4frMT-WGVO-nDxcyYuQKVwWxVL1bDZOiybFywEepdIbLWRXBYbtPTBmqp28tBwEetBhG8b8zhfc0dk_xKVsWyP7YALk4oID2AS4T0lrlfIIcFnitSDZ8/s1600/beyonce+2.jpg" height="240" width="320" /></a></div>
john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-30603411565396035272014-08-15T10:43:00.001+03:002014-08-15T10:43:41.698+03:00U.S.D<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhinrdMuKIqmLhYfpXVOxk0frWKCZk4spj5KVfs9kuOX_Mi5l-8Dfg-8T260WWYj6iOR7QVDas8_T7UZBs6u0qRt6Udhu-fqYJG8mUohAhD9-G49_5cshQwwmOMsNseoDaVqMQiBk5aVWs/s1600/usd+1.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhinrdMuKIqmLhYfpXVOxk0frWKCZk4spj5KVfs9kuOX_Mi5l-8Dfg-8T260WWYj6iOR7QVDas8_T7UZBs6u0qRt6Udhu-fqYJG8mUohAhD9-G49_5cshQwwmOMsNseoDaVqMQiBk5aVWs/s1600/usd+1.jpg" height="243" width="320" /></a></div>
<br />john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-9236700273641172752014-08-14T17:49:00.004+03:002015-02-27T19:06:30.233+02:00Cum funcționează Antena?<div style="text-align: justify;">
<span style="font-size: small;"><strong>Am trecut zilele astea pe la un vechi amic, fost coleg de muncă. Nu cu mâna goală; i-am luat o bere la pet. Tipu nu-i pretențios, și nici eu mână spartă. E pensionar „de boală” acum, adică e între două joburi sezoniere în Germania. Are un fel simplu și original să-și explice cotidianul cu un umor (de multe ori involuntar) atât brut cât și abrut. Deci stăm în curte la umbră cu o cafea eu, și el cu pahar minuscul de votcă și unul mai mare de bere. Un televizor pe Antena3 mai la înălțime, pus pe un raft furat dintr-un vestiar sau atelier al fostei noastre întreprinderi. Mai are încă numărul de inventar scris stângaci cu vopsea albă. (același stil îl puteți întâlni și pe Mac-urile sau Hp-urile dintr-o instituție publică). Televizorul e dat încet, practic nu se aude; noi discutăm de-ale noastre și totuși el mai aruncă câte un ochi la ce scrie pe scrol. Nu-l interesează ce vorbesc. Practic toată informația și-o ia din propoziția scrisă negru pe galben de la baza imaginii indiferent dacă bormașinează sau flexează ceva prin curte. </strong></span></div>
<div style="text-align: justify;">
<strong><span style="font-size: small;">D</span><span style="font-size: small;">eci așa funcționează...</span></strong></div>
<br />
<h2>
</h2>
john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-66590848810341788022014-08-10T09:21:00.001+03:002014-08-15T10:47:25.132+03:00Fir-ai al naibii Varane!<strong>Nu te dispreţuiesc pentru că eşti un ticălos fără scrupule, lacom şi rău. Un mincinos patologic şi un prefăcut înnăscut. Duplicitar, impostor şi vanitos. Numai tu ştii ce fel de profesor eşti şi unde ai predat . Convingerea mea fermă e că n-ai citit o carte întreagă niciodată. Te dispreţuiesc pentru că aşa simplu în gândire şi rudimentar, ai reușit să creezi o şcoală, un curent în felul de-a fi şi gândi al oamenilor. Oameni de condiţia lui Gâdea şi Badea, mediocri, simpli şi înceţi la minte şi cu greutăți evidente în a se exprima în propria limba, au tupeul şi aroganţa să-i ia la rost pe oameni de calibru lui Pleşu sau Horia Roman Parapievici. Mihăieş sau Tismăneanu. Dar şi oameni cu oarece educație, noterietate şi competenţe, regresează sau se prostituează moral fără jenă şi regrete. De asta te urăsc Varane, că ai reuşit să scoţi ce-i mai rău din oameni nu din postura de securist, torţionar al unei societăiţi schizoide culmea, ci din poziția de lider într-o societate liberă, guvernată de "liberul arbitru"!</strong><br />
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhl0qCoXqa7Spm8FnB7f3QsuLTjY99TokA435Q7QLAhiUK0AWYlePAaQIrEP6x6f1MrfVzVDz5YqzbKr-UnS5W_RKpHq3kpvSOQFeoKHL0lVejPDsqZftskfo1G-hYfsO0ZH3xfm7aZjN4/s1600/voiculescu.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhl0qCoXqa7Spm8FnB7f3QsuLTjY99TokA435Q7QLAhiUK0AWYlePAaQIrEP6x6f1MrfVzVDz5YqzbKr-UnS5W_RKpHq3kpvSOQFeoKHL0lVejPDsqZftskfo1G-hYfsO0ZH3xfm7aZjN4/s1600/voiculescu.jpg" /></a></div>
<h2>
</h2>
john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-24847785543660096882014-07-31T17:16:00.000+03:002015-01-21T15:19:29.734+02:00Ieri.<strong>Aseară la radio*, tot la Radioa Actualități, era o emisiune despre vegetarianism, filosofii orientale, ezoterism și alte chestii din astea foarte spirituale. Moderatorii, doi; un el și o ea plus un invitat care era pasămite specialist în cam toate domeniile de mai sus. Din Iași evident și de felul lui, profesor universitar. Discuția între cei trei, plus telefoane în direct... insipidă, subțire, la nivel de revistă glossy. Totuși telefonul de la final a meritat tot chinul celor 25-30 minute de discuții fade și total neinteresante pt. o minte sănătoasă. </strong><br />
<strong>Sună un tip care cu o voce moale, pierită, se prezintă și ne spune că tocmai a călcat o căprioară cu mașina: i-a apărut brusc în față, n-a mai putut evita... o oroare... și dacă îl aude cineva care mănâncă carne...că el nu servește fiind vegetarian evident, și să meargă cineva deci, să o ia de-acolo dacă o vrea pentru consum propriu. Jur! Am crezut că-i un telefon la hohă, că tipii din studio se vor prinde și-i vor da praf. Aiurea. Încep să-i promită tot concursul, că iată, deși la ultimul telefon, „radioascultătorii noștri” sunt siguri susțin ei, vor sări în ajutorul tânărului devastat. Tânărul distrus mulțumește, se bucură că a sunat la momentul oportun, la o emisiune „atât de specială” și mai vrea dacă se poate, să îl asigure dom profesor, că biata căprioară nu-i poartă ranchiună și că el de fapt nu are motive să se simtă cu conștința încărcată. Ceea ce profesorul și face. Îi dă asigurări că bietul animal nu-l învinovățește, (l-a și iertat deja-„poate ai observat în ochii ei atunci, în fracțiunea aia de secundă”) și să stea liniștit că sufletul căprioarei e deja liber și se zbenghuie fericit.<span style="color: blue;"> </span></strong><br />
<strong><span style="color: blue;"></span></strong><br />
<strong><span style="color: blue;">* <a href="http://john-taine.blogspot.ro/2014/06/radio.html">http://john-taine.blogspot.ro/2014/06/radio.html</a></span></strong>john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-3555953848003373452014-07-22T09:26:00.000+03:002014-07-30T08:30:32.944+03:00Piloții știau?<strong>În 1988 eram (ca soldat în termen) la Capul Midia la trageri AA. Antiaeriene. Acolo am văzut un KUB al armatei române, adus acolo pt. (primele?!) teste. Vreau să spun că KUB -ul fost precursorul BUK-ului. </strong><br />
<strong>Am însă o dilemă.</strong><strong> Știu că în momentul în care un avion trece pe deasupra ta, înainte de-al da jos îl identifici. După orar, curs-rută, formă-siluetă, și normal, semnale bine stabilite pe care avionul trebuie să ți le dea ca să nu cumva să-l dobori. Evident, acel avion e urmărit din momentul în care intră în spațiul aerian al unei tări și până iese de-o mie de ochi, urechi, și guri de tun. </strong><strong>Ultima soluție(în caz că ei au luat masa pe codurile de răspuns și au pătat foaia) este să iei efectiv legătura cu piloții să se identifice (nu tu ca tunar, ci punctele-centrele de comandă).</strong><br />
<strong>Curios- îs ce zic cutiile negre; dacă ajung evident în lumea liberă.</strong><br />
<strong></strong><br />
<strong>KUB lângă o stație radiolocație.</strong><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<strong><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjm8kVDjvqUhOY1zW-D0hY7vN9cAXc6GDl6ekFIOMTaYmfQR-NRGNIUGwkSfQ84QMrXb54k_GCum-V63HuXTTi-laMCZekBs-6EjcQR-xyvN-moM4nP8PR7kOffBjSgMk6bUEw69dAdToQ/s1600/Kub_Mi.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEjm8kVDjvqUhOY1zW-D0hY7vN9cAXc6GDl6ekFIOMTaYmfQR-NRGNIUGwkSfQ84QMrXb54k_GCum-V63HuXTTi-laMCZekBs-6EjcQR-xyvN-moM4nP8PR7kOffBjSgMk6bUEw69dAdToQ/s1600/Kub_Mi.jpg" height="240" width="320" /></a></strong></div>
<strong> BUK , un KUB updatat.</strong><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<strong><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQORLljxm2sPDqmA7dUuhp0XwekWaQlaV119mcwAcroPTHNkwz7jAxbJZ0Z_FaY8ktG4uTOkjCdzJ3g7KAUbGUnMs9V-ob72lEhSaJKuYwyMW3D9S_1c7yroGs9qLa6wmaq3PlzvpMnlY/s1600/images37RWFPLK.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgQORLljxm2sPDqmA7dUuhp0XwekWaQlaV119mcwAcroPTHNkwz7jAxbJZ0Z_FaY8ktG4uTOkjCdzJ3g7KAUbGUnMs9V-ob72lEhSaJKuYwyMW3D9S_1c7yroGs9qLa6wmaq3PlzvpMnlY/s1600/images37RWFPLK.jpg" /></a></strong></div>
<br />john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-35986084510784876202014-06-17T11:41:00.002+03:002014-08-31T19:01:25.836+03:00Radio <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZMDTxrVzbFF8Bp-3XqvJOTv9CIT-TpQIyWmHDN6Zbgf6SldFrsyLqOLhhT6FC2x8KPVbzdkNbGKGWeJHUAaPBjD4vZA-cOwprig7s4dUuT4fPKcfoAOiSIBV7rzp3tdQoQt8Id6W19jk/s1600/radio.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgZMDTxrVzbFF8Bp-3XqvJOTv9CIT-TpQIyWmHDN6Zbgf6SldFrsyLqOLhhT6FC2x8KPVbzdkNbGKGWeJHUAaPBjD4vZA-cOwprig7s4dUuT4fPKcfoAOiSIBV7rzp3tdQoQt8Id6W19jk/s1600/radio.jpg" height="213" width="320" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<strong>Într-o noapte am ascultat pe rând (din motive tehnice și de deplasare) doar România Cultural și ProFm. Noapte, adică de la vreo 23.00 încolo așa. </strong><br />
<strong>La România Cultural erau invitați doi tipi care făceau parte dintr-o formație (de fapt și aici a fost o problemă, că nu se hotărau dacă erau trupă, proiect, formație...în fine). Deci dintr-o trupă care „cânta” doar la tobe-cu derivatele lor etno-geografice. Tipii din formație(doi băieți) intr-o perfectă încâlceală de idei, chicoteli și cuvinte neterminate, (ajutați de o ea care era moderatoare plus un invitat „hors concours”), ne povesteau cum s-au blocat cu mașina in nămeți la nu știu ce cântare de-a lor, fapt de importanță majoră în istoria muzicii de la noi Și asta așa succint în vreo 25-30 de minuțele. </strong><br />
<strong>Normal, am mutat pe ProFm (erau singurele posturi românești pe care le prindeam) și acolo altă gașcă de adolescenți cu microfon, recte doi în studio și alți trei patru la telefon („Stai să te pun pe speaker să te audă și Cerebel în spate”)- în mașină în drum spre litoral. Aceleași râsete giumbușlucruri și bancuri numai de ei știute, la care noi n-aveam acces și trebuia doar să stăm ca niște fraieri rușinați și să zicem „ce mișto vă distrați băieți vrem și noi să fim cul și deștepți ca voi”.</strong><br />
<strong>Obosit și de „proiectu” ăsta radiofonic mut -napoi pe România Cultural unde tipa( gazda emisiunii) dă drumu la telefoane în direct. </strong><strong>Trei adică. Pe rând, un moldovean (Iași) sfătos și înțelept care nu a descoperit încă leacu calviției și a cancerului de prostată la femei să poată spera la un Otv în direct, dar care și-a zis că-și face mâna cu un România Cultural. Acum intr-o pauză intelectuală, drept pentru care era muci și care și-a început speach-ul aproximativ; „ Îmi place muzica și astea și stimez pe domnii artiști da băgați și niște muzică populară...ăăă maramureșană”-pronunțat cu accent ardelenesc pe cât a putut el scoate la ora aia.</strong><br />
<strong>Băieții prind ideea din zbor si-i servesc din darbuka și drâmbă (jur) Trandafir de la Moldova-pe pariu că nu știau nimic de la Maramureș.</strong><br />
<strong>A doua (Botoșani) cred că era o profesoară suplinitoare care folosea limba româna ca o gazetă de perete de pe vremea socialismului care își dadea seama de rolul educațional al culturii și de-aceea invita „toți artiștii și personalitățile” și in botoșani să beneficieze și elevii și studenții de acolo de spectacole de calitate.</strong><br />
<strong>Al treilea era un masturbici (parcă din Mediaș sau Sibiu) care n-avea practic treabă cu nimic dar era vineri seara târziu iar el se plictisea și încerca întrebări inteligente („de ce anume țineți cont in primul rând la creearea unui spectacol”) la radio.</strong><br />
<strong>Ori tipii aștia tocmai terminaseră de povestit marea întâmplare a vieții lor- cum au rămas inzăpeziți la o „cântare” de la care se pare că nici nu și-au luat banii. Adică in industria sowbizului aveau o mare experiență în a forma numere de telefon de service-tractări.</strong><br />
<strong></strong><br />
<div class="rep_bar clearfix right" id="rep_post_1060673380">
<ul class="ipsList_inline"></ul>
</div>
john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-54740765550541258442014-04-30T19:26:00.001+03:002014-06-02T17:02:15.750+03:00Vis.<strong> S-au năpustit către mine amândoi deodată. Știam că trebuie (și se vor lăsa) doborâți.</strong><br />
<strong>Eram toți actori pe o scenă înaltă, la un târg sau bâlci în fața unei audiențe destul de numeroase, cu sacoșe în mână sau lingând înghețată pe băț. Ideea e că eu eram personajul principal. Tipul care nu vorbea, enigmatic, maestru în arte marțiale, și la care ajungeau bandiții în final. Ajutoarele mele (două în total) înarmate cu arme sofisticate, ascuțite și lucitoare s-au descurcat admirabil. Mai ales că și replicile lor tăioase erau veridice fiind chineji. Dar tot au căzut. Așa că întreaga audiență acum cu sufletul la gură, mă umărea cu speranță. Deci tipii se apropie de mine, iar eu constatam cu groază că erau sensibil mai înalți decât mine. Ori mișcările cu picioarele, le-am exersat doar pe bunica, în balansoar. Cine își poate ridica piciorul la 2 metri? Așa că am pornit să îmi învârt mâinile creând o diversiune cu mânecile largi, mascând faptul că nu-mi ridic piciorul mai mult de un spătar de fotoliu. Tipii isteți, pricep pe loc faza și se aruncă pe spate „loviți”. Coregrafia însă le cerea să se ridice și să mă atace din nou. Urma momentul culminant, în care eu scoteam teribila armă pe care spectatorii o așteptau, o intuiau.</strong><br />
<strong> Constatam deci cu groază că raționamentul meu inițial a dat chix. Nici chimonoul meu verde (ca „să-mi scoață ochii în evidență”-o idee de-a unei mătușe) nici coada mea blondă (neveridică de acord, dar mi-am tras ochii spre urechi cu scotch în compensație!) bașca talentul meu dramatic fără cusur, nu le va abate atenți de la arma mea pe care o ghiceau ascunsă în largul chimonou și care acum reprezenta esența piesei.</strong><br />
<strong>...Nu știu ce mi-a venit să-mi confecționez arma dintr-o andrea înfiptă într-un pix Flaro. Roz. Am zis că minimalist așa, chestia obținută va căpăta o dimensiune mistică, marțială. Așa că spontan fiind, am improvizat; mi-am dezvălurit andreaua cu un gest dramatic și am răcnit: Hojomanamânăăă hoi! </strong><br />
<strong>Efectul a fost imediat. Am izbucnit în râs și așa râzând m-am trezit. </strong><br />
<strong>Nu știu de ceilalți, i-am lăsat acolo :).</strong><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz8HMkMekyJQbjgMYRTb_MSeWHHDmoFbXNdgp9WFfT1PviszqdmiTbPSWWYH2D-qWzTWy8qLcS107Gj7MBa38l2uT6fxIj7Ut3LLsr_f2Hinhn6Pf9YHQOClanC2aRd77O3drVu0RWjfI/s1600/images.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiz8HMkMekyJQbjgMYRTb_MSeWHHDmoFbXNdgp9WFfT1PviszqdmiTbPSWWYH2D-qWzTWy8qLcS107Gj7MBa38l2uT6fxIj7Ut3LLsr_f2Hinhn6Pf9YHQOClanC2aRd77O3drVu0RWjfI/s1600/images.jpg" /></a></div>
john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-70019286019161657132014-04-16T21:58:00.003+03:002014-04-16T21:58:56.848+03:00The Doors - When the Music's Over <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/YkKRU1ajKFA?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />
<br />
john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-77753652326784157292014-03-26T17:31:00.002+02:002014-04-17T00:30:32.073+03:00Tom Jones and Janis Joplin - Raise your hand <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/jXlP7PyaHdA?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-24990001954717671292014-02-05T14:49:00.000+02:002014-02-05T14:49:06.857+02:00Doi comici<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhC6un32GvhV50OJWHTSUg2idkTUn4VNx-BeuZg52blmku2yUriOWrLyEaDv7hi7JozuIhizLIyZV0opKhyphenhyphenx-cwJq4YASuWQE7NC9UUWbzzcV8-aZ4I90x085cVzccqPz99PrkUMWt7_uk/s1600/ricky+horic%C4%83.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhC6un32GvhV50OJWHTSUg2idkTUn4VNx-BeuZg52blmku2yUriOWrLyEaDv7hi7JozuIhizLIyZV0opKhyphenhyphenx-cwJq4YASuWQE7NC9UUWbzzcV8-aZ4I90x085cVzccqPz99PrkUMWt7_uk/s1600/ricky+horic%C4%83.jpg" height="195" width="400" /></a></div>
<b>Doi comici, dintre care unul e involuntar. </b><b>Ricky și Horică.</b>john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-44089643448507832482014-02-04T23:13:00.001+02:002014-02-05T16:58:33.134+02:00Copiii lui Ceaușescu?<h2>
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVogAwQPyXdfmxMFzhH46Rbgt2EdrA5DXMdy8m1o0P1XxaJ_cBKZiXP69S_mFc-ximl9hpPF-e6AYxWCOm1Bs8SHbXkh551hfxre0IynjKuHGuBgD1HQy72RepidlObzqRTJaYF6IZ69Q/s1600/cc.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhVogAwQPyXdfmxMFzhH46Rbgt2EdrA5DXMdy8m1o0P1XxaJ_cBKZiXP69S_mFc-ximl9hpPF-e6AYxWCOm1Bs8SHbXkh551hfxre0IynjKuHGuBgD1HQy72RepidlObzqRTJaYF6IZ69Q/s1600/cc.jpg" height="129" width="320" /></a></h2>
<br />
<strong>Nu vi se pare că au aceeași mimă, căutătură? Aceelași zâmbet parșiv, aceeași privire hoață, aceeași viclenie intrinsecă?</strong><br />
<h2>
</h2>
john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-67424568507147151262013-11-22T12:07:00.003+02:002014-04-17T00:31:17.843+03:00Voice Male - Inside Of Me <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/pdXyINTMNSo?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<br />john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-84455689513980809162013-11-02T14:40:00.001+02:002014-04-17T00:32:52.224+03:00Robert Plant - Song To The Siren <div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/Gw9ANFOuMBU?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-51990461329153437972013-09-02T15:10:00.003+03:002013-10-10T23:06:08.621+03:00Generalii lui Kim Jong-un.<br />
<br />
<br />
<div style="clear: both; text-align: left;">
<strong> Nu știu dacă ați observat generalii ommniprezenți din spatele liderului suprem, care pe un carnețel regulamentar notează sârguincios indicațiile și directivele acestuia. Lăsând la o parte ridicolul situației de-a da indicații unor generali de armată într-o fabrică de telefoane mobile, sau pe un teren de baschet, mă întreb două puncte..</strong> </div>
<strong>Ce fac când un carnețel se termină? Îl arhivează? Dacă în aceeași zi fac o vizită la o fabrică de telefoane mobile și una la o sală de sport, folosesc același carnețel? </strong><strong>Unde își trec „pe curat” notițele? </strong><br />
<strong>Încerc-mi închipui cum ar arăta o filă două din respectivul carnețel.</strong><br />
<img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgwCBUhwzOCnkon0XjAvwcNSSYnoOVcM4eRecysAvQwdau8wsnCInxLqpKfRm1MX7hxbTooBttoehXHalHosP4S5sy_jBeGaRbaRy5UiXWGVDCHqfzqb_cqaH1CaJV5CkHtVKqykKpHcnU/s320/395982-north-korea-kim-jong-un-may-11-factory-smartphone.jpg" height="216" width="320" /><strong></strong><br />
<strong>Risipă de carton!!! Unde ne trezim? Să se facă<strike> de mâine</strike> de azi după ce plec, cutii mai mici tovarăși. Vine iarna și eroica noastră armată trebuie încălțată. Este nevoie de prețiosul carton pentru bascheții de iarnă. </strong><br />
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg53OAOKvBMyt8jzJE1fX0pG9vB9asWjtSpwih2Q24XsV04U17Z9qUZq9SGI_5h48WLbRXeGJB_oct29Fe53eIiBZWFVlQ8ZRwE2mSdbnpbCHrSTwQcN0cA8g7hycAU9OAsMzhf0BBGFzM/s1600/kim-jong-un_r640x400.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg53OAOKvBMyt8jzJE1fX0pG9vB9asWjtSpwih2Q24XsV04U17Z9qUZq9SGI_5h48WLbRXeGJB_oct29Fe53eIiBZWFVlQ8ZRwE2mSdbnpbCHrSTwQcN0cA8g7hycAU9OAsMzhf0BBGFzM/s320/kim-jong-un_r640x400.jpg" height="200" width="320" /></a><strong></strong><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<strong> ...Al treilea soldat nu-i închis la copcă..paștele mă-sii, și dacă nu le-am zis mă!!</strong><strong> </strong><strong> </strong></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQanhPBnKH-0ZJz-hLSTvFDwbIA4kqDTqI-MHYpNOxIimuL1gbOjXVdsAe9pjuP9fBw8ZZinY8EL0zF-M6bf2GnsD7iL8l3JotjoiOjItZ2jn8CHNa0_9n5jyzV-L3C0bZvYAU58_ZZKM/s1600/kim_jong-un_07_0a55f33d6f.jpg" imageanchor="1" style="clear: left; float: left; margin-bottom: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhQanhPBnKH-0ZJz-hLSTvFDwbIA4kqDTqI-MHYpNOxIimuL1gbOjXVdsAe9pjuP9fBw8ZZinY8EL0zF-M6bf2GnsD7iL8l3JotjoiOjItZ2jn8CHNa0_9n5jyzV-L3C0bZvYAU58_ZZKM/s320/kim_jong-un_07_0a55f33d6f.jpg" height="254" width="320" /></a></div>
<div style="clear: both; text-align: center;">
<strong>Ză pa dă. Zăpadă. De adus zăpadă! = <strike>China</strike> <strike>Urss</strike> URSS </strong></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<strong></strong><br /></div>
<strong></strong><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvgTgVX_YMkOzvjAei_ZheTDVPy6n4qK9OSFvbhVb76YbxmIE9lAee5NwCmAWDOKe0vm8xn7IaEPOXWQByi7WR9C7KZ9wLmNQPhDrF7Lt_wiH1XNNQ4fON6eYnEmjbPouEmZpWBcg7-Js/s1600/kim.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhvgTgVX_YMkOzvjAei_ZheTDVPy6n4qK9OSFvbhVb76YbxmIE9lAee5NwCmAWDOKe0vm8xn7IaEPOXWQByi7WR9C7KZ9wLmNQPhDrF7Lt_wiH1XNNQ4fON6eYnEmjbPouEmZpWBcg7-Js/s320/kim.jpg" height="214" width="320" /></a></div>
<strong>...și pe tavan „Eu” în mijloc, tatăl și bunicul în stânga și dreapta meu. (bine, dar e o sală de baschet...baschet?! notasem pe undeva..aa; glorioasa armată! )</strong><br />
<br />john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-56583125655963644442013-09-02T02:23:00.002+03:002013-09-04T15:12:40.849+03:00Jabba Julian.<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<strong>Găsiți 10 deosebiri între imaginile de mai jos!</strong></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiktsWpUvnePApS7wTSSv5cXqn8am5X-rvv8SVqDidHzwK0MsOdygFBbXUzu2Oi0laYYpqEkVBffcUGY8fy4bzY8CXaSk3dzniq9ws9wyb6fPGf2mzbeKnwKx3t7De3JRyjWbvNczbTpKI/s1600/jabba.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiktsWpUvnePApS7wTSSv5cXqn8am5X-rvv8SVqDidHzwK0MsOdygFBbXUzu2Oi0laYYpqEkVBffcUGY8fy4bzY8CXaSk3dzniq9ws9wyb6fPGf2mzbeKnwKx3t7De3JRyjWbvNczbTpKI/s1600/jabba.jpg" /></a></div>
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
</div>
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3FxSZpXQ1vx_NORsbEXdgUci9BiaMcolp_nIi1d-46FkQ-6CcIsx9VuUTbz3jlJKlDP9h7UC5FJdSsyPHQBiKCbJqcKp_OuVhXHOLaow6uqSc_zaAEXBPVWvk7_BD_OhU7EcAc0hExiI/s1600/imagesCA6PLLV3.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg3FxSZpXQ1vx_NORsbEXdgUci9BiaMcolp_nIi1d-46FkQ-6CcIsx9VuUTbz3jlJKlDP9h7UC5FJdSsyPHQBiKCbJqcKp_OuVhXHOLaow6uqSc_zaAEXBPVWvk7_BD_OhU7EcAc0hExiI/s1600/imagesCA6PLLV3.jpg" /></a></div>
<strong></strong><br />john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-86731901827743281332013-07-26T13:33:00.000+03:002013-07-26T13:33:13.290+03:00Dry Cooker.<a data-ved="0CAUQjRw" href="http://www.google.ro/url?sa=i&rct=j&q=&esrc=s&frm=1&source=images&cd=&cad=rja&docid=Ojk5UzHLZZ5WPM&tbnid=Fgo91JBo5AResM:&ved=0CAUQjRw&url=http%3A%2F%2Fwww.bzi.ro%2Freactia-adrianei-bahmuteanu-la-decizia-cna-de-interzicere-a-spotului-dry-cooker-359500&ei=a0_yUbHVAsHYswbDhoHYAw&bvm=bv.49784469,d.bGE&psig=AFQjCNEgv9HLOCnNqr-OZwiG5zUcWYOvsg&ust=1374920874601523" id="irc_mil" style="border: 0px currentColor;"><img height="316" id="irc_mi" src="http://www.bzi.ro/public/upload/cache/107/w560xh316_Adriana_Bahmuteanu-1.jpg" style="margin-top: 41px;" width="560" /></a> <br />
<br />
<strong>„Dragele mele fluturașii în burtă nu se simt de la prea mult amor.” își începe pledoaria Adriana.</strong><br />
<strong>Mă gândesc că știe ce vorbește, ea care s-a căsătorit de vreo 5 ori și de fiecare dată pentru bani.</strong>john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-6976605293265774072013-03-28T17:55:00.000+02:002014-05-06T16:40:23.502+03:00Rada și Alexandra.<strong><em>„ Numai Rada nu-l băga în seamă ba chiar își bătea joc de el. Grozav s-a mai întărâtat Zobar. Scrâșnea din dinți și se trăgea de mustață. Ochii lui erau mai întunecați decât o prăpastie și uneori străluceau atâta de te înfricoșai.</em>” </strong><br />
<strong>Este dintr-o poveste de Maxim Gorki, 4-5 pagini nu mai mult și descrie povestea de dragoste scurtă și pătimașă încheiată printr-o dublă crimă, dintre Loiko Zobar, un țigan rebel „frumos atât la suflet cât și la arătare” și Rada, o țigăncușă oacheșă de o frumusețe răpitoare, dar nu mai puțin rebelă și independentă ca fire. </strong><br />
<strong>Nuvela se cheamă „Makar Ciudra” și peste o sută de ani, Emil Loteanu o pune cu un deosebit farmec într-un film; Șatra.</strong><br />
<strong></strong><br />
<strong>Zilele astea în Dâmbovița noastră, Alexandra, o tânără și frumoasă țigancă, este împușcată de către iubitul ei român Marius, slujbaș în uniforma statului, care simțind că o pierde și neacceptând să o dea nimănui, îi curmă viața, după care la rându-i își ia zilele.</strong><br />
<strong>În lipsa lui Gorki, facebookul ne dezvăluie ultima declarație a îndrăgostitului pătimaș. <em>"O săptamană, două, ca dupa aceea o să dispari din peisaj. Mai bine in pușcărie decat să profite altul de tine.”</em></strong><br />
<strong>Nu știu alte asemănări între cele două povești de dragoste... la un moment dat unchiul băiatului<em> </em>Ion Cârstea declară <em>"Nu ne dorim scandal, nimic, decat să respecte măcar acum in ultimul moment, să-l respecte pe copil, pentru că asta a fost o poveste de dragoste intre ei".</em></strong><br />
<strong>Știu că la fel cum Rada are parte de nemurire prin ineditul, farmecul poveștii ei, beneficiind evident de condeiul lui Maxim Gorki, tot așa mi se pare normal să aibă și Alexandra dreptul la un pic de nemurire, măcar prin gestul tatălui ei de-a dărui câte ceva din Alexandra altor oameni. </strong><br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCJVE0XLeYqc_ob_oxvJHmoF4S7hef54Jg7LK0EuSHI1RsQ17razJHcmn7mmT7k9D2TuMXETCtS6w6LSykkvsqimkJ5J09_A8ShloB8IKMHuWUM5JZgKKbO_GQzR1PkLgXeT4FybfwnH4/s1600/rada.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiCJVE0XLeYqc_ob_oxvJHmoF4S7hef54Jg7LK0EuSHI1RsQ17razJHcmn7mmT7k9D2TuMXETCtS6w6LSykkvsqimkJ5J09_A8ShloB8IKMHuWUM5JZgKKbO_GQzR1PkLgXeT4FybfwnH4/s320/rada.jpg" height="256" width="320" /></a></div>
<br />
<br />
<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfiUAC17Vwh4C_BWvfsx6YN-8lASqtS4VNFUzs9vUzthDleizQ4JIWTEdeM-05AcpZknenb6ykl6n1LkMJY8PLwhr1PBmOns_52QlC9DtPkeqIBGQ5vgnpf68uOMdGrg7DH6hp7Uy6OAE/s1600/alexandra.jpg" imageanchor="1" style="margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgfiUAC17Vwh4C_BWvfsx6YN-8lASqtS4VNFUzs9vUzthDleizQ4JIWTEdeM-05AcpZknenb6ykl6n1LkMJY8PLwhr1PBmOns_52QlC9DtPkeqIBGQ5vgnpf68uOMdGrg7DH6hp7Uy6OAE/s320/alexandra.jpg" height="256" width="320" /></a></div>
john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-47236222195732601582013-02-08T18:49:00.000+02:002013-02-08T19:02:00.947+02:00Guppy Gâdea.<br />
<div class="separator" style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; clear: both; text-align: center;">
<a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEix9kFVJPhkSg4dn0pi6Z0Q5kwLhVabzDZU86fpVvs90hCYFg282nQydB_Up7RErO87mAcXisdoWtnJKWpNldumz4YIYko_K6nehJVbio220n3-13Mcarj6doPEIsZyod2kU19FvLCbz2g/s1600/1287096.jpg" imageanchor="1" style="cssfloat: left; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEix9kFVJPhkSg4dn0pi6Z0Q5kwLhVabzDZU86fpVvs90hCYFg282nQydB_Up7RErO87mAcXisdoWtnJKWpNldumz4YIYko_K6nehJVbio220n3-13Mcarj6doPEIsZyod2kU19FvLCbz2g/s320/1287096.jpg" height="236" jea="true" width="320" /></a><a href="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgO2oty8D6tDbSdJegOATwGbUbs7ZZFyPZBKwvc5G-buRsoIzFg_bYLP4c9_0LwdNPrw6oIX1ydvEGBjVtW88YppHY4CKerjwGY_W2tVysKa5nLiiOlzts2Uy6usn2kBbUleunJ8KdCQcY/s1600/mihai-gadea.jpg" imageanchor="1" style="cssfloat: left; margin-left: 1em; margin-right: 1em;"><img border="0" src="https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEgO2oty8D6tDbSdJegOATwGbUbs7ZZFyPZBKwvc5G-buRsoIzFg_bYLP4c9_0LwdNPrw6oIX1ydvEGBjVtW88YppHY4CKerjwGY_W2tVysKa5nLiiOlzts2Uy6usn2kBbUleunJ8KdCQcY/s320/mihai-gadea.jpg" height="320" jea="true" width="274" /></a></div>
<div class="separator" style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
<div class="separator" style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; clear: both; text-align: center;">
<strong>Găsiți 5 deosebiri între cele două imagini. </strong></div>
<div class="separator" style="border-bottom: medium none; border-left: medium none; border-right: medium none; border-top: medium none; clear: both; text-align: center;">
<br /></div>
john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-1284033721677737750.post-5801217414423090422013-02-03T02:22:00.003+02:002018-03-05T18:17:39.832+02:00Indian Beatles!<div class="separator" style="clear: both; text-align: center;">
<iframe allowfullscreen='allowfullscreen' webkitallowfullscreen='webkitallowfullscreen' mozallowfullscreen='mozallowfullscreen' width='320' height='266' src='https://www.youtube.com/embed/F5ky5ClIjL8?feature=player_embedded' frameborder='0'></iframe></div>
<b>El intră în șcenă ușor zbuciumat, dar mesajul pe care ni-l transimte este că e fericit, mândru.<br />Nunta, că o nuntă se evocă aici, deci nunta a ieșit până la urmă brici. Au avut orez destul -nu că s-ar fi bazat din capul locului pe ai ei. Se faceau de rușine, vorba aia. Nu. Au adus ai lui două veverițe uscate. Deci carne. Bașca ideea de zile mari a lui bunică-su. A adus desertul! Nasturi colorati, de la ultimile trupe britanice. Le-au servit ca S<span class="searchlite">kittles</span>. A fost darul lui de nuntă.<br />Asa ca ne mai zbănțuim umpic.<br />Ea, subjugată total lui, se vede din coregrafie, îi spune în indiană <i>Ailoviu te 'n</i></b><span style="-webkit-text-stroke-width: 0px; background-color: transparent; color: black; display: inline !important; float: none; font-family: Times New Roman; font-size: 16px; font-style: italic; font-variant: normal; font-weight: 700; letter-spacing: normal; orphans: 2; text-align: left; text-decoration: none; text-indent: 0px; text-transform: none; white-space: normal; word-spacing: 0px;">`</span><b><i>chiu verimaci. </i></b><br />
<strong>Nu mai puțin femeie însă, continuă: <em>da` să nu-mi aduc aminte cum te uitai la doctorița ingliș la dispensar când cu analizele.</em></strong><br />
<strong>El se mai zbănțuie umpic-crede ca trece momentul; ea insistă așa ca el dă explicații:<br /><em>-Ejti nebună?? Mă uitam să văz ce culoare are ochii lui peștii din acvariu. Știi că carașii cu ochii lila trebuie fierți mai mult. E mai ațoși. De unde să știu că gasește unchiu Gica când vine de la serviciu de la barieră, doo veverițe aproape noi?</em></strong><br />
<strong><em> </em>Ea e acum liniștită, și ne mai zbânțuim umpic.<br />The end. </strong>john0peacehttp://www.blogger.com/profile/05849072010545609162noreply@blogger.com0